Cititorul din peșteră (recenzie)

De Lady Dot on 2 feb. 2023 • ( 0 )

-Un cititor trebuie să se mențină neutru față de cartea pe care o citește, întrebi tu? Eu n-aș fi atât de radical. De ce s-ar cădea ca eu să încetez să fiu eu numai pentru că-l aud pe altul cum gândește? Și cum aș putea eu să încetez a fi eu, chiar dacă aș vrea? Să se fi inventat oare chirurgia plastică pentru spirit?

Autor: Rui Zink

Număr pagini: 112

An apariție: 2021

Editura: Humanitas

Traducere: Micaela Ghițescu

Titlul original: O ANIBALEITOR, 2006

Rui Zink s-a născut în anul 1961, în Portugalia, și este profesor de literatură la Universitatea Nouă din Lisabona. Debutul în literatură a avut loc în anul 1987, cu romanul „Hotel Lusitano”. A scris numeroase nuvele, eseuri, romane și cărți pentru copii. Printre cărțile publicate se numără: „Apocalipse Nau” (1996), „O Suplente” (1999), „A Espera” (2007), „O Destino Turistico” (2008) și „A Instalaçăo do Medo” (2012).

-Să spunem că, la fel ca în dragoste, lectura e o întâlnire între două persoane imperfecte care se pot completa la perfecție.

Chiar dacă operele sale au fost traduse în peste douăsprezece limbi, am luat contact cu Rui Zink abia acum, prin intermediul cărții „Cititorul din peșteră”.

Cu siguranță acesta a fost momentul potrivit pentru a descoperi un nou autor și a-mi deschide orizontul către noi scrieri. „Cititorul din peșteră” mi-a căzut în mâini într-o perioadă în care plăcerea cititului scăzuse. În vremuri monotone, în care întrebarea „de ce fac, ceea ce fac?” mă măcina, această carte a venit ca o revelație. Tocmai când îmi pierdusem din motivație și bună dispoziție, „Cititorul din peșteră” mi-a reamintit de ce iubesc lectura și de ce îmi plac cărțile.

-Totuși, e adevărat că cititorul trebuie să știe să încerce a vorbi limba cărții. A vorbi limba cărții, a se abandona în voia melodiei ei, a se lăsa dus de curent, în loc să-și risipească forțele vâslind contra mareei. Nu zic că trebuie să ne supunem, doar trebuie să fim disponibili. Cartea, prin faptul că este scrisă, a făcut deja un pas către noi: e un dar. Acum ne revine nouă să mulțumim pentru amabilitate și să facem un pas către carte.

Acesastă carte, apărută cu prilejul Zilei Mondiale a Lecturii, mi-a reanimat ființa. M-am regăsit în multe pasaje și am înțeles mai multe despre mine prin prisma pasiunilor mele: cititul și scrisul.

Și nu, nu m-a prins de la început. Nu am simțit acea chimie încă de la primele pagini. Chiar am crezut că este ceva în neregulă cu traducerea. Dar nu, nu traducerea era problema. Primele pagini (destul de multe) le-am simțit ca fiind destul de greu de digerat. Ulterior, am descoperit că totul se așează, că limbajul capătă alt ton și altă însemnătate. Am avut o revelație: așa a vrut autorul. „Cititorul din peșteră” nu este doar o poveste! Este un adevărat manifest!

„Cititorul din peșteră” este povestea ta și a mea! Poate fi povestea oricui. Este maturizarea fiecărei persoane care s-a aventurat în lumea cărților și care, lectură cu lectură, și-a rafinat gusturile și și-a perfecționat limbajul.

Această carte este unică datorită imensității subiectului abordat, dar și a publicului căreia i se adresează. „Cititorul din peșteră” este al tuturor, indiferent de vârstă și loc.

Am citit această carte în câteva ore, pierdută printre filozofiile pe care Anibalector le „predă” novicelui cititor. Și, dacă nu m-ar fi atins destul conținutul cărții, „Nota autorului” a fost o nouă lectură captivantă, o altă lecție care mi-a mers direct în suflet. Rui Zink parcă mi-a tratat suferința și mi-a redat plăcerea vieții. A fost ca un terapeut care m-a ajutat să văd, din nou, frumusețea și farmecul vieții și a tuturor poveștilor din ea.

Cititorul din peșteră

Probabil este clar că această carte este o declarație de admirație și dragoste profundă față de lectură. Dar, dincolo de asta, este povestea draguță a unui adolescent care, dintr-o eroare, ajunge să trăiască aventura vieții sale. Experiența avută îl maturizează și îl definește. Băiatul plecat din greșeală cu vasul din port, se întoarce bărbat, cu dramele trecutului lăsate în urmă și cu puterea de a decide și de a-și asuma părerile.

Ceea ce vreau să punctez este că, dincolo de subiectul grandios pe care cartea îl tratează, aceasta poate fi citită de la vârste fragede, până la vârste foarte înaintate. Poate fi potrivită atât pentru pasionații de lectură, cât și pentru cei care încă nu au descoperit gustul acesteia. Sau, așa cum sugerează însuși autorul „adultul să o citească de parcă ar fi o relatare pentru tineri, iar tânărul ca și cum ar fi o nuvelă pentru adulți”.

Cu alte cuvinte, această carte m-a dezmortit și după o lună de pauză, gata! Revin la mine și la ceea ce îmi aduce fericire: lectura. Ție ce îți oferă lectura?