Grădina fermecată (recenzie)

De Lady Dot on 6 feb. 2023 • ( 0 )

-Nu e supărată, scumpo. Doar că nu îi place când nu poate controla ea totul. Unii oameni nu știu cum să se îndrăgostească, așa cum alții nu știu să înoate. Inițial se sperie, când se trezesc aruncați în apă mare, dar apoi învață să se descurce.

Autor: Sarah Addison Allen

Număr pagini: 230

An apariție: 2021

Editura: Litera

Traducerea: Andreea Șeler

Titlul original: Garden Spells, 2007

Sarah Addison Allen s-a născut și a crescut în Asheville, Carolina de Nord. Prima carte publicată a fost „Grădina Fermecată” (2007), fiind urmată de „The Sugar Qeen” (2008), „The Girl Who Chased the Moon” (2010), „The Peach Keeper” (2011), „First Frost” (2015) – aceasta fiind continuarea poveștii surorilor Waverley din „Grădina fermecată” -, și „Other Birds” (2022).

„Grădina fermecată” este o carte impecabilă, cu o poveste, traducere și editare fără cusur. Acțiunea cărții captează cititorul, iar scriitura oferă farmecul și deliciul care transformă lectura într-una greu de uitat. Personajele sunt complexe, bine structurate, cu elemente unice și caracteristici intrigante.

Grădina fermecată

„Grădina fermecată” este o ficțiune cu aromă de basm; este o poveste modernă care ne trezește trăirile din vremea copilăriei și ne poartă, ca prin magie, în diferitele etape ale vieții personajelor.

Personajele principale ale acestei cărți sunt surorile Waverley, Sydney și Claire. Acestea se reîntâlnesc în mod neașteptat, Sydney neinmaginându-și că se va mai întoarce vreodată în casa copilăriei. Diferențele dintre Sydney și Claire au fost multe, încă din copilărie: Sydney a fugit de tot ce însemna Waverley, pe când Claire și-a dorit mereu să internalizeze și să păstreze nealterat specificul familiei. Elementul mistic al vieții celor două femei a fost dat de grădina specială a casei familiei Waverley. Însă, pentru Sydney, acest detaliu inedit al existenței ei i-a purtat pașii pe drumuri întunecate, încercând să se ascundă de talentele și caracteristicile genetice.

Dincolo de problemele individuale pe care aceste două femei le au încă din copilărie, de pe vremea în care mama, fără o explicație vindecătoare, le-a abandonat în casa bunicii, „Grădina fermecată” este și despre dragoste. Dar, nu orice fel de dragoste, ci una de o intensitate, cum rar mi-a fost dat să citesc. Probabil poveștile de iubire din această carte (în special cea trăită de retrasa și singuratica Claire) sunt cu atât mai electrizante și profunde, cu cât accentul este pus (discret și cu tâlc) pe destinul pe care fiecare dintre noi îl avem deja trasat.

Fetița zâmbi, un zâmbet aidoma cu cel al lui Sydney. Pentru Claire era aproape dureros să o privească, aducându-și aminte de toate lucrurile din copilăria surorii ei, pe care ar fi vrut să le șteargă cu buretele: cum o gonise din grădină când aceasta voise să vadă ce făceau acolo ea și bunica lor, cum ascunsese rețetele în sertarele de sus, ca Sydney să nu le afle niciodată secretele. Claire se întrebase mereu dacă nu cumva ea fusese cea care o făcuse pe Sydney să deteste faptul că făcea parte din familia Waverley. Oare și copila aceasta avea să evite orice era legat de familia lor?

Îmi este greu să vorbesc despre această carte fără a oferi detalii care ar strica din deliciul lecturii pentru că, până și pentru personajele secundare am dezvoltat puternice simpatii. Să nu credeți că totul este doar lapte și miere! Există și personaje negative, situații conflictuale și momente critice, dar cu puțin ajutor din partea naturii ce crește în curtea familiei Waverley, totul capătă sens și se clarifică.

Personal, am fost impresionată de măiestria cu care autoarea a îmbinat elementele psihologice (precum trauma și abandonul) cu ficțiunea și romantismul. Mi-a plăcut modul în care urmele copilăriei au fost disecate în lumina soarelui din grădina ce adăpostește mărul fermecat și cum scuturile de apărare puse încă din copilărie au fost, cu ajutorul iubirii, coborâte și lăsate deoparte, fiecare personaj reușind să își îmbrățișeze adevărata natură.

În Bascom, fiecare familie este specială, cei din familia Waverley nefiind singurii cu talente inedite. Cu cât am descoperit mai mult din dinamica acestui orășel, cu atât am regretat mai tare fiecare pagină care mă ducea către final. Această carte este o lectură minunată pe care aș recomanda-o începând cu vârsta adolescenței și care, din punctul meu de vedere, are efecte „magice”, nefiind o simplă ficțiune.

Petrecerile o făceau pe Emma să se simtă într-o lume fermecată, ca și cum ar fi fost o fetiță care se costuma și inventa după bunul plac povești și personaje. Și mama ei fusese la fel. „Lasă farmecele pe seama celor din familia Waverley”, îi spunea Ariel când Emma era mică și o privea cum proba rochie după rochie înainte de cine știe ce petrecere. „Noi avem ceva mai bun – avem fantezie.”