Nu știu cum sunt bărbații, dar noi femeile avem tendința de a trăi mai mult decât propria viață. Atunci când una dintre noi se căsătorește, tot grupul de prietene începe să fie bântuit de gândurile de căsătorie. Liniștea dispare atunci când una dintre noi devine mamă, de parcă toate ar trebui să ne dorim și să devenim „femei la casa noastră”, cât mai curând.
Altfel spus, chiar dacă nu îți dorești (sau nu ai cu cine) să te căsătorești, sigur afli toate detaliile despre organizarea unei nunți atunci când oricare dintre cunoștințe își pune pirostiile. Despre prima casa, tencuieli și finisaje afli imediat după nuntă, că deh, acum au banii de avans de care, tu fiind singur/ă, încă nu dispui.
Și când pare că lucrurile se liniștesc, normal că trebuie ca următorul pas să fie făcut, deci apare rodul iubirii: copilul.
Dacă primele evenimente majore din existența unui cuplu sunt temporare, venirea pe lume a unui copil este pe viață. Cu cât ești mai apropiat de părinți, cu atât simți mai tare că este, într-o anumită măsură, și copilul tău. Fiecare adult este responsabil pentru siguranța și buna dezvoltare a copiilor din preajmă, nu? Dacă nu este copilul tău, nu ești exonerat de răspundere morală și nici de implicațiile pe care le presupun întâlnirile cu un grup din care fac parte copii.
Siguranța copiilor este și răspunderea ta
Pe vremea mea, atunci când mergeam cu părinții în vizită, casa gazdei nu era teritoriul pe care să mă aventurez fără frică, deci nu exista nici un fel de pericol care să mă pândească și să îmi cauzeze vreun rău departe de ochii vigilenți ai părinților.
Ei bine, vremurile s-au schimbat, iar acum vizitatorii vin cu propriile măsuri de protecție, pentru că dorința de a le oferi copiilor lor o lume sigură răzbate dincolo de pragul propriei casei.
Anișoara este o prietenă din copilărie. În prezent locuiește în Spania și a venit pentru prima dată în țară cu Alice, fetița în vârstă de 3 ani. Venind să stea la noi o săptămână, am fost entuziasmată, amintindu-mi de vremurile în care petreceam zile întregi cu Anișoara și de nonșalanța cu care aceasta privea viața.
Mare mi-a fost surpriza când am văzut cât de multe bagaje avea! Am crezut că se mută cu totul la mine și că și-a adus și propriul mobilier!
Anișoara nu a simțit că ar fi în siguranță micuța Alice în apartamentul meu, fără măsurile suplimentare pe care le consideră necesare. În primul rând, mi-a adus o grămadă de protecții pentru prize, punându-mă să le instalez chiar și în bucătărie, în locuri inaccesibile pentru Alice. I-am dat dreptate însă în legătură cu montarea unor siguranțe pentru sertare, dar nu pentru că ar fi fost un pericol real pentru copil, ci pentru că nu îmi place să mi se cotrobăie printre lucruri.
Șocul l-a reprezentat protecția laterală pentru pat, a cărei utilizare am înțeles-o mai târziu. Inițial, m-am întrebat de ce m-a pus să securizez toate prizele, sertarele, ușile, marginile și muchiile din casă dacă are de gând să țină copilul captiv într-un țarc improvizat. Explicația a fost logică, acea protecție laterală pentru pat fiind utilizată doar în timpul nopții, pentru a se asigura că micuța nu va cădea în timpul somnului.
Primele ore de conviețuire cu un copil sub același acoperiș m-au îngrozit. Nici nu e copilul meu și mi-a dat casa peste cap! Dintr-o dată, gândul de a avea un copil a devenit mai înspăimântător! Ulterior, am descoperit că Anișoara era mult prea protectivă și că, atunci când a venit pentru prima dată singură cu fetița în țară a simțit o frică imposibil de controlat. Aceasta a fost și cauza care a făcut-o să transforme casa mea într-o fortăreață care să îi ofere protecție vulnerabilei Alice.
Bineînțeles că imediat ce s-a liniștit, am vrut să știu cum de a venit cu atât de multe lucruri după ea, tocmai din Spania. Ei bine, o fi ea super protectivă, dar măcar nu și-a pierdut total cumpătul! Nu a cărat toate acele lucruri tocmai din Spania, ci le-a comandat din magazinul online al celor de la Empria, cu livrarea la casa părintească. Când a început să îmi enumere tot ce a cumpărat pentru fetiță am simțit că îmi fuge pământul de sub picioare! Ca să vă faceți o idee, la mine a ajuns doar cu o parte din măsurile de siguranță pe care le-a luat la casa părinților. Am înțeles că vor sta cam jumătate de an, dar totuși!
Ce e sigur pentru copil, e sigur și pentru adult
Vă imaginați cam cum am crezut că va fi săptămâna alături de Anișoara. Însă, fiecare zi mă făcea să înțeleg mai bine cât este de importantă siguranța, atât pentru copii, cât și pentru adulți.
Am aflat în acea săptămână multe informații despre modalitățile de a-i proteja pe cei mici, în funcție de cameră, vârstă și personalitate. Însă, ce mi-a rămas în suflet, este existența unui deflector aer condiționat.
Imediat ce a plecat Anișoara și am rămas într-o casă nesecurizată (fiecare piedică de pat sau de muchiile ușilor a redevenit dureroasă), am intrat pe site-ul celor de la Empria pentru a-mi comanda un deflector aer condiționat (printre altele 🙂 ). Cu ajutorul acestuia, pot să mă bucur de aerul condiționat, fără disconfortul cauzat de curentul acestuia.
Bucuria siguranței
Anișoara mi-a oferit una dintre cele mai neașteptate senzații: bucuria siguranței. Astfel, am realizat cât de armonios și plin de încredere poate crește un copil al cărui cămin este 100% sigur. Până la urmă, exteriorul va aduce mereu provocări și pericole, deci merită să ne bucurăm măcar de confortul și siguranța casei noastre, nu?
Mai mult, am înțeles că siguranța este pentru toate vârstele, doar că atunci când devenim adulți trebuie să ne-o oferim singuri. Până la urmă această vizită nu a fost chiar atât de rea, ci chiar m-a ajutat să am parte de mai mult confort si siguranță în propria locuință.
Tu îți amintești cum te-au protejat părinții în copilărie? Ce măsuri de siguranță iei în plus pentru protecția celor dragi?
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2023.
Distribuie pe:
Categorii:Oameni și povești
Bookmymind 
Lasă un răspuns