Luna din palat (recenzie)

De Lady Dot on 1 mai 2023 • ( 0 )

-Tot timpul mințim. Îi mințim pe servitorii noștri, pe prieteni, pe dușmani și ne mințim și pe noi. Minciunile sunt ca urciorul ăsta cu vin. Bem tot timpul, ca să nu ne pierdem pe noi și ca să putem lupta. Cine ar îndrăzni să spună că nu e sănătos?

A ridicat cupa. O picătură de vin a căzut pe o lumânare, iar flacăra a sfârâit. Nu a părut să bage de seamă.

-Cui îi pasă de adevăr?

Nu știam ce să răspund.

-Dacă mințim bine, dacă îi facem pe toți să fie de acord cu noi, dacă mințim până la moarte, dacă mințim o sută de ani, nu crezi că atunci minciuna se transformă în adevăr?

Autor: Weina Dai Randel

Număr pagini: 430

An apariție: 2019

Editura: Nemira

Traducerea: Florentin Andronescu

Titlul original: THE MOON IN THE PALACE, 2016

Weina Dai Randel s-a născut și a crescut în China, mutânduse în SUA la vârsta de douăzeci și patru de ani. În prezent, locuiește in Denton. Ca scriitor, a debutat cu romanul „Luna din palat” (2016), „Împărăteasa Lunii” (2016) fiind continuarea poveștii singurei femei care a domnit în China. În anul 2021 a publicat „Ultimul trandafir din Shanghai”, fiind urmată de „Night Angels” (2023).

Luna din palat

„Luna din palat” este o poveste captivantă și plină de intrigă ce se desfășoară la curtea împăratului Chinei, în secolul al VII-lea. Povestea lui Wu Mei a fost inspirată de personalitatea istorică Wu Zetian, singura femeie-conducător din China, Împărăteasa Wu.

Prin ochii tinerei și determinatei Wu Mei, descoperim ierarhia din curtea Împăratului, intrigile și poveștile ce se țes, de și între femeile care se luptă pentru favorurile și atenția împăratului.

Să fii concubină la curtea împăratului însemna o onoare și aducea cu sine multe responsabilități. Wu Mei avea o motivație și o dorință de a răzbate greu de zdruncinat.

Aveam doar optsprezece ani, dar mă simțeam o femeie bătrână și slăbită, în drum spre mormânt. Un sentiment înspăimântător începea să mă copleșească, precum cețurile care învăluie pădurea. Viața era lipsită de sens. Când mă plimbam prin grădină, copacii îmi păreau palizi, iarba, argintie, iar florile ofilite. Păsările cântau trist, iar vântul șoptea melodii amare.

Povestea „Luna din palat” te învăluie în aerul acelor vremuri, te poartă prin culoarele și grădinile palatului și te ține captiv, dorindu-ți ca răutățile să nu ajungă să distrugă viața celor neîntinați.

„Luna din palat” este și despre familie, onoare și destin, dar și despre dragoste și loialitate.

Povestea de iubire dintre Wu Mei și Pheasant pigmentează întreaga narațiune. Cei doi au parte de o dragoste interzisă, periculoasă, ce le-ar putea aduce chiar și moartea dacă ar fi descoperită de către Împărat. La curte, oricine putea fi un spion și încrederea era extrem de rară, iar Wu Mei trăia într-o continuă stare de pericol datorită acțiunilor sale care o evidențiau în fața rivalelor.

Și-a plecat capul, iar bărbia lui mi-a atins fruntea. Am simțit pișcătura unei senzații stranii. I-am întâlnit privirea. Brațele lui, atât de puternice, nu semănau cu nimic din ce atinsesem vreodată. Mi-aș fi dorit să rămân acolo pentru totdeauna, să fiu aproape de el și să-i simt inima bătând lângă a mea. Dar mă simțeam în același timp ca un pește prins în plasă, îngrozită de ce mă aștepta.

[…]

M-am gândit la Mama și la Tata. Și la Împărat, care spânzurase servitoarele numai pentru că-i dăduseră hainele greșite. Oare m-ar fi biciut până la sânge, dacă ar fi aflat despre mine și Pheasant?

Femeile nu își doreau doar atenția și favorurile Împăratului, ci și obținerea unui rang înalt față de celelalte. Femeile care aveau onoarea de a-i oferi Împăratului urmași erau cele care „concurau”, prin intermediul fiilor lor, la tron. Astfel, ițele vieții la palat deveneau mai complicate, mizele mai mari și jocurile mult mai periculoase.

Cum se va descurca Wu Mei printre atât de multe femei șirete și viclene? Cum va reuși aceasta să se protejeze de răutățile celorlalte femei și cum va reuși să facă față ispitelor care îi vor apărea în cale? Va reuși să își îndeplinească scopul pentru care a ales să meargă la palat și a renunțat la ceea ce îi mai rămăsese din familie? Își va onora familia și își va îndeplini destinul?

La toate aceste întrebări vă invit să vă răspundeți lecturând „Luna din palat”. Chiar dacă am găsit numeroase greșeli în această carte (multe fiind dezacorduri gramaticale), nu pot să nu apreciez povestea creată de autoare și să nu recomand această carte (o altă ediție, totuși).

Cât de ciudat mă simțeam! Eram acolo și, totuși, nu eram. Eram sus și, totuși, atât de jos. Eram moale și, totuși, atât de tare. Eram mai puțin, dar în același timp eram mai mult. Am alunecat, am zburat, am făcut un salt într-o lume îndepărtată și necunoscută. M-am transformat în apă, în aur și apoi în foc. Fiecare parte din corpul meu părea să evoleze, dar nu știam în ce mă transformam. Știam doar, cumva, că eram mai puternică.