***

... privirea ei (a Tlascalei) o căuta pe a mea, se oprea cu plăcere asupră-mi și se întorcea de la mine cu neliniște. Îmi vorbea puțin (...) dar de cîte ori mi se adresa, glasul îi tremura, vorbele i se opreau în piept încît cea mai indiferentă convorbire părea a dovedi, vrînd-nevrînd, o intimitate crescîndă. … Continuă lectura ***

***

Dacă infernul sunt ceilalți oameni, ce este o lume aproape lipsită de oameni? Poate că, în curând, omenirea se va stinge pur și simplu, dar lui Kirsten acest gând i se păru mai degrabă pașnic decât trist. Atât de multe specii apăruseră, iar mai târziu dispăruseră de pe acest Pământ - ce mai conta una … Continuă lectura ***

***

-Cred, a răspuns don Belial, că nu ești nici maibun, nici mai rău decît ceilalți urmași ai lui Adam. De regula, oamenii ezita înainte de a făptui o crima, iar după ce o comit se lasă cuprinși de remușcări, crezând că în felul acesta reușesc să se mai mențină pe drumul virtuții. Dar dacă ar … Continuă lectura ***

***

Scrisul e mai mușcător decât pumnalul. Cărțile, mai periculoase decât bombele. De-aia toți dictatorii vor să facă tabula rasa cu tot ce a fost înaintea lor. De-aia orice religie nouă vrea să distrugă orice urmă din cele dinaintea ei. Cartea e libertate, și libertate te face să îți pui întrebări. Întrebările îți dau idei, și … Continuă lectura ***

***

-Păi, la urma-urmei, trăim în epoca depersonalizării celulelor vii. Omul de azi e ca un șervețel de hârtie: îți sufli nasul în el, îl mototolești, îl arunci, apoi iei un altul și-ți sufli nasul în el, îl mototolești și-l arunci. Oamenii nu mai au o fizionomie proprie. Cum ar putea cineva să sprijine o echipă … Continuă lectura ***

***

Nu poți înțelege nimic dintr-o boală cîtă vreme nu-ți dai seama de strania ei asemănare cu războiul sau cu dragostea: compromisurile, prefăcătoriile, nevoile ei, acest ciudat și unic amestec produs de contopirea unui temperament cu suferința. Marguerite Yourcenar, Memoriile lui Hadrian Imagine: https://www.photomaniacs.ro/galerie.php?pagina_select=10&id_album=1225&id_furnizor=1650

***

Toată viața făcusem casă bună cu trupul meu; contasem implicit pe docilitatea lui, pe forța sa. Strînsa alianță începea să se desfacă; el înceta de a mai fi una cu voința, cu spiritul, cu cel căruia trebuie să-i spun, impropriu, sufletul meu; tovarășul înțelegător de altădată nu mai era decît un sclav îndărătnic la treabă. … Continuă lectura ***