Avery era cel care văzuse imaginea de ansamblu, Avery știa că adevărata valoare a vieții umane nu însemna chiar nimic. Să iei o viață era totuna cu a nu o lua; această conștiință era doar o barieră autoimpusă împotriva plăcerii;… Citește mai mult ›
Autori străini
Vassa și Noaptea (recenzie)
[…] Singurul fel în care pot deveni cineva este să trăiesc într-o lume reală, substanțială: o lume care nu urmează ordine, care este la fel de încăpățânată și independentă pe cât voi fi eu. Nu pot deveni o fată întreagă… Citește mai mult ›
Viața după Auschwitz (recenzie)
Povestea lui Anne este cea a unei fetițe care a reușit să impresioneze o lume întreagă prin simpla omenie descrisă în paginile jurnalului său. Povestea mea este cu totul diferită. Și eu am căzut victimă persecuțiilor naziste și am ajuns… Citește mai mult ›
Cum am timp pentru lectură și restul activităților zilnice? Ziua mea are peste 28 de ore!
Am spus de nenumărate ori că iubesc cărțile. Pentru mine, aceste obiecte sunt magice. Fiecare carte este un mini univers, o lume ce așteaptă să fie descoperită și vizitată iar și iar. Ador momentele petrecute cu o carte bună. Totul… Citește mai mult ›
Băiatul Echo (recenzie)
Nu mai visasem niciodată. În Spania, când mă reîncărcam, coboram într-un neant întunecat. În nesomnul pustiu al androizilor. Știam că nu eram făcut să visez; niciun Echo nu visase vreodată, după câte știam. Dar iată că am avut un vis,… Citește mai mult ›
Pacientul (recenzie)
[…] poate să declanșeze la comandă diferite forme de suferință din cauză că a rămas încă atât de influențabil. Cu alte cuvinte, halucinațiile sale sunt atât de puternice, încât i-au determinat mintea să poată să facă niște lucruri pe care… Citește mai mult ›
Până nu se răcește cafeaua (recenzie)
Fumiko nu putea accepta că femeia în roche albă era o fantomă. Dacă ar fi văzut-o fără să o poată atinge, atunci ar fi crezut-o pe Kazu. Nu doar că o atinsese, dar văzu că femeia avea… două picioare. Nu… Citește mai mult ›
Malorie (recenzie)
– Nu mai există ignoranță și nici fericire. Tuturor ne-au rămas cicatrice. Femeia din fața ta? Nu sunt eu aceea! Această femeie care trăiește în întuneric, care plânge în spatele ochilor închiși, care n-a mai simțit de șaptesprezece ani nici… Citește mai mult ›
Tatăl celuilalt copil (recenzie)
Din ziua în care am descoperit ca sunt prost, am devenit sensibil la acest cuvânt, iar când eram strigat aşa, mă înfuriam, ţipam, spărgeam ceva sau loveam pe cineva şi făceam un tărăboi în toată regula. Însă din clipa în… Citește mai mult ›
Iubita comandantului (recenzie)
În ultima zi a lunii noastre de miere, am urcat cu telecabina pe munte. Ne-am uitat dincolo de granița cu Cehoslovacia și ne-am bucurat de priveliștea piscurilor ascuțite și înzăpezite. M-am minunat de asemenea peisaje spectaculare, cum nu mai văzusem… Citește mai mult ›
Bookmymind 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.