Am spus de nenumărate ori că iubesc cărțile. Pentru mine, aceste obiecte sunt magice. Fiecare carte este un mini univers, o lume ce așteaptă să fie descoperită și vizitată iar și iar. Ador momentele petrecute cu o carte bună. Totul… Citește mai mult ›
Nu mai visasem niciodată. În Spania, când mă reîncărcam, coboram într-un neant întunecat. În nesomnul pustiu al androizilor. Știam că nu eram făcut să visez; niciun Echo nu visase vreodată, după câte știam. Dar iată că am avut un vis,… Citește mai mult ›
Am scris „introducere”, dar trebuia să scriu „avertisment”. Avertisment: nu citi această mizerie. Rămâi în lumea ta ordonată, plătește-ți facturile, spală-te pe dinți, cumpără apă plată, setează-ți alarma, răspunde la salut, pune benzină, iubește-ți aproapele. Nu intra în dezordinea mea… Citește mai mult ›
Nu mai mirosim a oameni. Mirosim a lăcrămioare și a tuberoze. Și a crini. Și a paciuli. Și a neroli. Și a orhidee. Și a cocos. Și a piersică. De primăvară. Și a trandafiri. De seară. Și de Siria. Bulgărești…. Citește mai mult ›
[…] poate să declanșeze la comandă diferite forme de suferință din cauză că a rămas încă atât de influențabil. Cu alte cuvinte, halucinațiile sale sunt atât de puternice, încât i-au determinat mintea să poată să facă niște lucruri pe care… Citește mai mult ›
Fumiko nu putea accepta că femeia în roche albă era o fantomă. Dacă ar fi văzut-o fără să o poată atinge, atunci ar fi crezut-o pe Kazu. Nu doar că o atinsese, dar văzu că femeia avea… două picioare. Nu… Citește mai mult ›
– Nu mai există ignoranță și nici fericire. Tuturor ne-au rămas cicatrice. Femeia din fața ta? Nu sunt eu aceea! Această femeie care trăiește în întuneric, care plânge în spatele ochilor închiși, care n-a mai simțit de șaptesprezece ani nici… Citește mai mult ›
Din ziua în care am descoperit ca sunt prost, am devenit sensibil la acest cuvânt, iar când eram strigat aşa, mă înfuriam, ţipam, spărgeam ceva sau loveam pe cineva şi făceam un tărăboi în toată regula. Însă din clipa în… Citește mai mult ›
În ultima zi a lunii noastre de miere, am urcat cu telecabina pe munte. Ne-am uitat dincolo de granița cu Cehoslovacia și ne-am bucurat de priveliștea piscurilor ascuțite și înzăpezite. M-am minunat de asemenea peisaje spectaculare, cum nu mai văzusem… Citește mai mult ›
Alicia s-a împotrivit încercărilor de a-i salva viața; a fost nevoie de trei agenți ca s-o imobilizeze. A fost dusă la Royal Free Hospital, aflat la o distanță de numai câteva minute. Pe drum a leșinat. Pierduse mult sânge; însă… Citește mai mult ›
Bookmymind 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.