***

Niciodată n-am avut mai tare ca astăzi sentimentul că sînt lipsit de dimensiuni secrete, mărginit la corpul meu, la gîndurile ușoare care urcă din el ca niște bule de aer. Îmi construiesc amintirile cu ajutorul prezentului. Sînt aruncat, părăsit în prezent. Încerc zadarnic să îmi regăsesc trecutul: nu pot scăpa. Jean-Paul Sartre, Greața

Citește mai mult pe ***

***

Obiectele n-ar trebui să înduioșeze, pentru că ele n-au viață. Te servești de ele, le pui la loc, trăiești în mijlocul lor: sînt utile, nimic mai mult. Dar pe mine mă înduioșează, e insuportabil. Mi-e frică să intru în contact cu ele, ca și cum ar fi niște animale vii. Jean-Paul Sartre, Greața

Citește mai mult pe ***

***

Fiți îngăduitori cu voi înșivă, ceilalți îngăduitori vă vor iubi; sfîșiați-l pe vecinul vostru, ceilalți vecini vor rîde. Dar dacă îți vei bate sufletul, toate celelalte suflete vor striga. Autor necunoscut

Citește mai mult pe ***

***

Mi-am început viața așa cum, fără îndoială, o voi sfîrși: în mijlocul cărților. În biroul bunicului meu erau împrăștiate peste tot; și era interzis să le ștergi de praf mai mult de o dată pe an, înainte de începerea școlilor, în octombrie. Nu știam încă să citesc, dar le veneram deja, aceste pietre druidice: drepte…

Citește mai mult pe ***

***

Amintirile stufoase și dulcea nesăbuința a copilăriei țărănești le voi căuta în zadar la mine. N-am scurmat niciodată pământul, n-am căutat cuiburi, n-am aruncat cu pietre în păsări, n-am strâns ierburi. Cărțile au fost păsările și cuiburile mele, animalele mele domestice, staulul și ogorul meu; biblioteca era lumea reflectată într-o oglindă; își avea adîncimea nesfîrșită,…

Citește mai mult pe ***

***

Și nu încetez să mă creez; sînt totodată donatorul și donația. Dacă tatăl meu ar trăi, mi-aș cunoaște drepturile și îndatoririle; dar el e mort și eu nu le cunosc; n-am drepturi pentru că sînt înconjurat cu toată dragostea; n-am îndatoriri pentru că eu dăruiesc din dragoste. Am o singură sarcină: să plac; totul e…

Citește mai mult pe ***

Căutarea

Mă uit în jur și văd doar chipuri străine. Le văd privirile reci și zâmbetele calde. Îi cunosc, dar totuși parcă nu i-am văzut niciodată. Le aud vocile și mi se par străine. Mi se adresează de parcă ne-am cunoaște dintotdeauna, de parcă am fi prieteni apropiați; dar eu sunt departe… Sunt un suflet hoinar…

Citește mai mult pe Căutarea