Cuvintele

***

Cultura nu salvează pe nimic și pe nimeni. Ea nu justifică nimic. Dar este un produs al omului: se proiectează în ea, se recunoaște în ea; numai această oglindă critică îi reflectă imaginea. De altfel, clădirea aceasta veche și ruinată,… Citește mai mult ›

***

Moartea a devenit doar un ritual de trecere, iar nemurirea pămînteană s-a înfățișat ca un substitut al vieții veșnice. Pentru a mă asigura că specia omenească va continua, am căzut la o înțelegere în capul meu, că ea nu se… Citește mai mult ›

***

Mi-am început viața așa cum, fără îndoială, o voi sfîrși: în mijlocul cărților. În biroul bunicului meu erau împrăștiate peste tot; și era interzis să le ștergi de praf mai mult de o dată pe an, înainte de începerea școlilor,… Citește mai mult ›

***

Amintirile stufoase și dulcea nesăbuința a copilăriei țărănești le voi căuta în zadar la mine. N-am scurmat niciodată pământul, n-am căutat cuiburi, n-am aruncat cu pietre în păsări, n-am strâns ierburi. Cărțile au fost păsările și cuiburile mele, animalele mele… Citește mai mult ›

***

Și nu încetez să mă creez; sînt totodată donatorul și donația. Dacă tatăl meu ar trăi, mi-aș cunoaște drepturile și îndatoririle; dar el e mort și eu nu le cunosc; n-am drepturi pentru că sînt înconjurat cu toată dragostea; n-am… Citește mai mult ›