Madeleine Smith nu doar că a tăiat iubirea, ci a și înjunghiat-o, a sfârtecat-o și a mărunțit-o temeinic, lăsând cincisprezece urme de cuțit pe trupul neînsuflețit al soțului ei în apartamentul lor din Chapham. Autor: Harriet Tyce Număr pagini: 336… Citește mai mult ›
editura litera
Grădina fermecată (recenzie)
-Nu e supărată, scumpo. Doar că nu îi place când nu poate controla ea totul. Unii oameni nu știu cum să se îndrăgostească, așa cum alții nu știu să înoate. Inițial se sperie, când se trezesc aruncați în apă mare,… Citește mai mult ›
Respirație în doi (recenzie)
Îmi doresc ca lucrurile să fi fost diferite pentru noi, dar se pare că soarta a avut alte planuri. Trebuie însă să știi asta: dragostea pe care o simt pentru tine este reală și toată tristețea care vine cu ea… Citește mai mult ›
Lanțul (recenzie)
– Ascultă-mă. Ceea ce îți spun este foarte important. Trebuie să răpești pe cineva care să o înlocuiască pe fiica ta în Lanț. – Despre ce vorbești? – Trebuie să-ți alegi o victimă și s-o ții captivă până când cei… Citește mai mult ›
Fecioarele (recenzie)
După ce ai omorât un om nu mai e cale de întoarcere. Acum îmi dau seama de asta. Îmi dau seama că am devenit cu totul altcineva. E ca și când te-ai naște din nou, presupun. Dar nu o naștere… Citește mai mult ›
Fete de treabă (recenzie)
Habar n-am cum este ea acum. Dar, oricum, nu am știut niciodată. În tot acel timp a fost practic o străină. O prietenie care a durat numai câteva luni, care a fost întemeiată mai mult pe ideea a ceea ce… Citește mai mult ›
Câmpul cu iarbă neagră (recenzie)
Avery era cel care văzuse imaginea de ansamblu, Avery știa că adevărata valoare a vieții umane nu însemna chiar nimic. Să iei o viață era totuna cu a nu o lua; această conștiință era doar o barieră autoimpusă împotriva plăcerii;… Citește mai mult ›
Nu sunt eu (recenzie)
Nu mai mirosim a oameni. Mirosim a lăcrămioare și a tuberoze. Și a crini. Și a paciuli. Și a neroli. Și a orhidee. Și a cocos. Și a piersică. De primăvară. Și a trandafiri. De seară. Și de Siria. Bulgărești…. Citește mai mult ›
Pacientul (recenzie)
[…] poate să declanșeze la comandă diferite forme de suferință din cauză că a rămas încă atât de influențabil. Cu alte cuvinte, halucinațiile sale sunt atât de puternice, încât i-au determinat mintea să poată să facă niște lucruri pe care… Citește mai mult ›
Până nu se răcește cafeaua (recenzie)
Fumiko nu putea accepta că femeia în roche albă era o fantomă. Dacă ar fi văzut-o fără să o poată atinge, atunci ar fi crezut-o pe Kazu. Nu doar că o atinsese, dar văzu că femeia avea… două picioare. Nu… Citește mai mult ›
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.