OARE E POSIBIL ca o îmbrățișare să cojească pielea timpului, bucățelele bătătorite și cele roase, peticele uscate iritate și iritante, părțile care sângerează? Autor: Jason Reynolds Număr pagini: 306 An apariție: 2018 Editura: Epica Traducere: Shauki Al-Gareeb Titlul original: Long… Citește mai mult ›
Avery era cel care văzuse imaginea de ansamblu, Avery știa că adevărata valoare a vieții umane nu însemna chiar nimic. Să iei o viață era totuna cu a nu o lua; această conștiință era doar o barieră autoimpusă împotriva plăcerii;… Citește mai mult ›
[…] Singurul fel în care pot deveni cineva este să trăiesc într-o lume reală, substanțială: o lume care nu urmează ordine, care este la fel de încăpățânată și independentă pe cât voi fi eu. Nu pot deveni o fată întreagă… Citește mai mult ›
Povestea lui Anne este cea a unei fetițe care a reușit să impresioneze o lume întreagă prin simpla omenie descrisă în paginile jurnalului său. Povestea mea este cu totul diferită. Și eu am căzut victimă persecuțiilor naziste și am ajuns… Citește mai mult ›
Am spus de nenumărate ori că iubesc cărțile. Pentru mine, aceste obiecte sunt magice. Fiecare carte este un mini univers, o lume ce așteaptă să fie descoperită și vizitată iar și iar. Ador momentele petrecute cu o carte bună. Totul… Citește mai mult ›
Nu mai visasem niciodată. În Spania, când mă reîncărcam, coboram într-un neant întunecat. În nesomnul pustiu al androizilor. Știam că nu eram făcut să visez; niciun Echo nu visase vreodată, după câte știam. Dar iată că am avut un vis,… Citește mai mult ›
Am scris „introducere”, dar trebuia să scriu „avertisment”. Avertisment: nu citi această mizerie. Rămâi în lumea ta ordonată, plătește-ți facturile, spală-te pe dinți, cumpără apă plată, setează-ți alarma, răspunde la salut, pune benzină, iubește-ți aproapele. Nu intra în dezordinea mea… Citește mai mult ›
[…] poate să declanșeze la comandă diferite forme de suferință din cauză că a rămas încă atât de influențabil. Cu alte cuvinte, halucinațiile sale sunt atât de puternice, încât i-au determinat mintea să poată să facă niște lucruri pe care… Citește mai mult ›
Fumiko nu putea accepta că femeia în roche albă era o fantomă. Dacă ar fi văzut-o fără să o poată atinge, atunci ar fi crezut-o pe Kazu. Nu doar că o atinsese, dar văzu că femeia avea… două picioare. Nu… Citește mai mult ›
– Nu mai există ignoranță și nici fericire. Tuturor ne-au rămas cicatrice. Femeia din fața ta? Nu sunt eu aceea! Această femeie care trăiește în întuneric, care plânge în spatele ochilor închiși, care n-a mai simțit de șaptesprezece ani nici… Citește mai mult ›
Bookmymind 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.