Bianca și Jurnalul Magic au un parteneriat strâns, aventura este ceea ce îi ține atât de legați. Aventura? Sau magia? Hmm.. Nu știu. Și, nici Bianca nu știe. În ultima perioadă însă, a început să se gândească mult la asta. Unde a fost fabricat Jurnalul Magic? Cum a ajuns în această lume? A fost o coincidență că este în posesia ei?
Nu că ar fi nemulțumită. Acest obiect i-a oferit experiențe inedite și de neuitat. Păcat că nu le poate împărtăși cu nimeni. Dacă un adult ar afla de existența junalului său? Oare s-ar simți în siguranță părinții ei cât timp ea ar cutreia tărâmuri, ar lua parte la lupte și ar experimenta lucruri considerate ireale, mituri, basme? Oare un adult ar putea folosi Jurnalul Magic sau numele ei înscris pe copertă face ca utilizarea să fie exclusivistă?
Într-o zi, și-a luat inima în dinți. A scris pe pagina Jurnalului Magic ceea ce își dorea să trăiască: „Vreau să merg acolo unde a fost creat Jurnalul acesta”.
Deja s-a obișnuit cu jocul punctelor sclipitoare care o înconjurau atunci când termina de scris în jurnal. În vârtejul colorat care o înconjura de fiecare dată, Bianca începuse să se simtă… acasă. Întindea mâna și încerca să prindă câte una dintre micile bile colorate. Cel mai mult, o atrăgeau cele aurii, ale căror sclipiri, dacă ar fi putut să le vadă în ochii ei căprui, îi luminau irișii ca niște scântei.
Bianca și piatra magică
Când jocul de culori s-a terminat, Bianca era pe un scaun, într-o încăpere mare, plină de obiecte colorate și de forme inedite. Mirosea a ceva… I se părea oarecum familiar acel iz aromat de plante, dar nu putea să își dea seama de unde știa mirosul totodată necunoscut ei.
Era în casa cuiva? Jurnalul Magic aparține altcuiva? Unde ajunsese? Asta era cea mai bizară aventură a ei. Adică, da, a mai fost în multe locuri ciudate, dar despre toate știa ceva dinainte. Erau locuri de poveste, iar ea era în rolul unui personaj. Cunoștea firul narativ, dar acum… Acum era în propriul rol, într-un loc necunoscut, fără a ști ce urmează să se întâmple. Dacă dădea greș? Dacă schimba fără să știe cursul unor evenimente care ar influența viața altor oameni? Greșise că fusese așa curioasă?
Șirul gândurilor i-a fost întrerupt de niște pași și de zăngănitul unei multitudini de mărgele. Ah, în spatele ei era o ușă acoperită cu o perdea din mărgele. Ce de culori! Cine e totuși bătrâna care s-a oprit în fața ei? Respirația i s-a oprit. Este prima dată pe un alt tărâm și adevăratul chip este cel văzut de oamenii întâlniți acolo. Acum nu este un personaj, este chiar ea, Bianca! A vrut să îi zică ceva bătrânei, să își ceară scuze pentru că a venit, ca picată din cer, în casa ei, dar nu i-a ieșit nici un cuvânt pe gură.
După doar câteva clipe, bătrâna i-a zâmbit și s-a apropiat grăbită cu brațele deschise.
– Bianca! Nu te speria! Chiar te așteptam!
Cee? Era așteptată? Cum se poate una ca asta? Nici că se putea să fie mai uimită de atât.
– Ar trebui să îți povestesc multe, dragă copilă! Însă, o parte din lucruri nu am voie să ți le spun, iar altele… Ei bine, altele ți se vor părea prea mult!
– Cine ești? șoptește Bianca. Știi, nu am vrut să deranjez. Nu vreau să fac nimic rău.
– Stai liniștită! Știu de ce ești aici, spune bătrâna în timp ce se întoarce și ia o cană în care toarnă din ciocolata caldă aflată deja în ciocolatiera de pe masă. Știi.. eu știu totul despre tine.
– Mă cunoști?
– Sunt tu. Da, știu, sună ciudat. Dar, tu ai călătorit în viitor, Bianca. Ai venit pe urmele Jurnalului Magic, nu e așa?
– Da, de unde știi de el?
– Eu, adică tu, l-am trimis către tine. Aveai nevoie de el. Știi, noi, adică tu, ai o misiune. Și, fără acest mic ajutor pe care îl ai, misiunea va da greș. Jurnalul Magic este salvatorul întregii magii.
– Ce? Misiune? Și cum adică eu sunt tu? Eu sunt eu, o copilă. Nici nu te cunosc.
– Bianca, tu deja ai înțeles că în acest Univers există forțe mai mari decât cred majoritatea oamenilor, nu-i așa?
– Da, dar…
– Ai înțeles că jurnalul tău magic este magic, nu?
– Da, adică… așa cred.
– Ai călătorit în viitor Bianca. Bine ai venit la tine acasă! Acest loc îți va aparține, cam în 50 de ani.
– Cum? Chiar așa voi arăta eu? Voi locui aici? Și ce e cu toate obiectele astea? Ce e cu toate aceste cristale?
– Da, din păcate nu avem mult timp pentru explicații. Stai liniștită, în curând vei înțelege totul. Ceea ce trebuie să știi acum este că ai nevoie de protecție. Trebuie să mergi în curtea bunicii. Vei găsi sub cireșul din spatele casei, o cutiuță. Vor fi niște bijuterii frumoase din Chihlimbar. Să le porți mereu cu tine, mai ales când pleci în aventuri!
– Stai! Sunt în pericol? Ce se întâmplă? Și ce e Chihlimbarul?
– Ți-am zis, ai o misiune în această viață. Dar, nu pot să îți dezvălui mai multe. Asta e tot ce pot face, să îți ofer informația cu privire la locația Chihlimbarului.
– Și ce e Chihlimbarul ăsta? De ce ar trebui să îl port?
– Te va proteja, Bianca. Asta este principala lui menire. Culoarea este ca cea a literelor de pe Jurnalul Magic. Acel auriu este de fapt culoarea acestui frumos cristal și literele sunt din praf de Chihlimbar tocmai pentru a-ți oferi protecție; dar se pare că nu a fost de ajuns. Trebuie să îl porți cu tine, mereu. Această piatră are o puternică conexiune cu pământul și contribuie la ancorarea energiilor superioare, adică la conectarea eului la realitatea spirituală superioară. Susține intelectul, flexibilitatea, îndepărtează stările de depresie și de frică. Oferă o stare mentală pozitivă și aduce echilibru. Are și efecte vindecătoare și purificatoare pentru că are puterea să absoarbă răul din corp și să revitalizeze țesuturile. Uite, vezi acea perdea?
Bianca a întors privirea către perdeaua prin care a trecut bătrâna. Erau o mulțime de cristale și de pietre semiprețioase care dădeau senzația unei uși magice. S-a ridicat și s-a apropiat. Auriul o atrăgea cu o forță pe care nu a mai cunoscut-o până atunci.
– Sunt atât de multe pietre de Chihlimbar acolo pentru că purifică mediul înconjurător de energiile negative și le transformă în energii pozitive. Ei, dar o să afli tu! Acum, îmi pare rău, dar trebuie să pleci!
Bianca nu o mai auzea pe bătrână. Aurul Nordului parcă îi paralizase simțurile. A întins mâna către una dintre pietrele de Chihlimbar. În acel moment a simțit leșinul.
Se întorcea acasă, și avea o parte dintr-o misiune. Trebuia să recupereze bijuteriile care să îi ofere protecție. Nu va mai folosi Jurnalul Magic până când nu va fi în siguranță, sub protecția Chihlimbarului. Însă, deja a stabilit! Prima călătorie va fi din nou în viitor. Mai are multe de descoperit!
Articol scris pentru SuperBlog 2022.
Distribuie pe:
Categorii:Oameni și povești
Bookmymind 
Lasă un răspuns