Autor: Aldous Huxley

Editura: Polirom

Număr pagini: 203

An apariție: 2013, Iași

Coperta: prelucrare după Ernst Ludwig Kirchner

Traducător: Viorica Boitor

Titlu original: The Genius and the Goddess, 1955

Aldous Huxley a fost un scriitor britanic, fiul scriitorului Leonard Huxley, ce a emigrat în Statele Unite și care a scris primul roman la vârsta de 17 ani, devenind scriitor profesionist la vârsta de 20 de ani. Pe lângă „Geniul și zeița” acesta a mai scris numeroase romane de mare succes printre care: „Minunata lume nouă”(1932, la apogeul Marii Depresiuni, un roman în care fericirea este valoarea supremă, iar medicamentele psihiatrice înlocuiesc poliția și votul ca fundament al politicii), „Reîntoarcere în minunata lume nouă”(1958) și „Orb prin Gaza” (1936, roman inspirat de boala de care suferea autorul, cheratită punctată, boală ce i-a afectat considerabil vederea), cronici literare și plastice și chiar poezii.

Probabil „Geniul și zeița” nu este una dintre cele mai bune carți ale acestui autor, mai mult stârnindu-mi curiozitatea „Filozofia perenă”(1938, o colecție de texte religioase esentiale pentru budismul Zen, hinduism, taoism, misticismul creștin și islam, de care autorul se foloseste pentru a dezvălui „realitatea divină” comună tuturor credințelor, inspirat fiind de prietenia cu filozoful indian Jiddu Krishnamurti ) și „Scopuri și mijloace”(1937, Huxley explică faptul că în societățile moderne majoritatea oamenilor își doresc o lume a libertății, păcii, dreptății și dragostei frățești, deși nu au nici cea mai vagă idee cum să o realizeze.); dincolo de aceste preferințe ce vor fi adăugate pe lista mea de lectură, preferințe strict legate de subiectul abordat, Aldous Huxley este un autor ce mi-a captat interesul prin stilul lui relaxat, cald și plin de expresivitate.

-Problema e că ficțiunea este prea limpede, logică, pe când realitatea n-are niciodată noimă, spuse John Rivers.

-Niciodată? l-am întrebat eu.

-Poate are din perspectiva lui Dumnezeu, recunoscu el. Dar niciodată dintr-a noastră. Ficțiunea are un caracter unitar, are stil. Faptele reale n-au unitate, nici stil. În fond, existența nu-i altceva decât o serie de întâmplări nenorocite care se succed una după alta și fiecare din aceste întâmplări este în același timp un Thurber și un Michelangelo, un Mickey Spillane, un Maxwell și un Thomas à Kempis. Criteriul realității îl reprezintă irelevanța ei intrinsecă.

În volumul prezentat John Rivers îi povestește prietenului său varianta neoficială a cărții „Viața lui Henry Maartens”, fiind în tinerețe discipolul acestuia și cunoscând adevărata realitate a geniului Henry.

-Ficțiunea lui oficială, mă corectă el. Imaginea de neuitat a savantului de melodramă – cunoști genul -,țâncul tembel cu un intelect uriaș; geniul bolnav ce înfrunta plin de curaj obstacole enorme; gânditorul solitar care era, totuși, un familist plin de afecțiune; profesorul mereu cu capul în nori, dar cu o inimă de aur. Din păcate, faptele n-au fost chiar atât de simple.

-Vrei să spui că în carte sunt și inexactități?

-Nu, tot ce scrie acolo e adevărat – până la un punct. În rest, sunt numai aiureli – sau mai curând lucruri inexistente. Și poate, adăugă el, poate că așa și trebuie să fie. Poate că realitatea totală este întotdeauna prea jenantă pentru a fi consemnată, prea lipsită de noimă sau prea oribilă ca să rămână neficționalizată. Cu toate astea, e de-a dreptul exasperant dacă se întâmplă să cunoști lucrurile în realitate; ba e de-a dreptul o insultă să fii fraierit cu o melodramă de duzină.

Evenimentele sunt prezentate de adultul Rivers, după mulți ani de la momentul în care s-au petrecut; cum a văzut adolescentul Rivers (un virgin de 28 de ani care cu greu s-a desprins de mama sa și de principiile ei spartane) puteți afla doar citind cartea.

Ceea ce m-a captivat a fost dependența și iubirea genialului Henry față de soția sa Katy, dar și dragostea plină de venerație a lui John față de aceasta și în egală măsură dragostea lui Katy pentru Henry. Viziunea personajelor asupra vieții este în egală măsură captivantă.

O femeie venerată de doi bărbați; un geniu subjugat până la moarte de iubirea și grija unei femei ce îi poate da viață prin simpla prezență alături; un adolescent ce cunoaște un nou tipar feminin; o femeie divină ce poate avea grijă să întrețină spiritul unui om de știință; dragoste adolescentină a fiicei lui Katy pentru John și a geloziei acesteia față de mama sa ; viața și moartea parcă prinse amandouă de un fir subțire de… dragoste divină; toate acestea în 200 de pagini pline de gingășie, spiritualitate, iubire și tandrețe dincolo de limita și percepția umană parcă.

„E îngrozitoare ideea rupturii”, am auzit-o spunând. „Stai neajutorat și te uiți cum se rup legăturile, una după alta. Legăturile cu oamenii, legăturile cu limba, legăturile cu universul înconjurător. Ei nu văd, nu simt căldura, nu respiră. Și, în cele din urmă, începe să cedeze legătura cu propriul lor trup. La urmă de tot, sunt lăsați să atârne de un singur fir – iar acesta devine tot mai subțire, mai subțire cu fiecare minut ce se scurge.”

Va reuși Rivers să își păstreze iubirea pentru Katy la un nivel platonic și să rămână doar o pasiune tinerească? Va reuși Katy să se mențină pe linia divină pe care o percepeau cei doi bărbați din jurul ei? Cât timp poate o femeie să fie zeiță pentru un geniu și cât timp poate un geniu să facă o zeiță să îl iubească? Aceste întrebări pot primi răspunsul doar citind această carte care te face să simți cum inima pornește iar sângele începe din nou să circule prin corp, încălzit parcă de cele mai pure gânduri, sentimente și trăiri; sau chiar și de cele mai puțin pure.

Recomand această carte nu doar fanilor poveștilor de dragoste ori adolescenților ce doresc să descopere dragostea prin viețile și mințile altor personaje (din punctul meu de vedere această poveste ar putea fi comparată cu farmecul iubirii dintre Romeo și Julieta sau Tristan și Isolda, chiar dacă maniera, timpul. stilul sunt total diferite), ci oricărei persoane care dorește o lectură ușoară, plăcută și care să te lase cu un gust dulce, o trăire intensă și caldă și chiar o stare de bine.

Categorii:Aldous Huxley

Etichete:Aldous Huxley, Geniul Și zeița