Încă din copilărie, bucătăria a reprezentat un teritoriu vrednic de explorare. Alături de femeile din familie am învățat tainele bunului gust, magia preparării bucatelor delicioase și satisfacția unei mese atent îmbelșugate alături de cei dragi.
Așa cum se cuvine unei fetițe, am savurat orele petrecute alături de bunica pentru pregătirea meselor zilnice și, mai cu seamă, ale meselor festive de sărbători.
Unul dintre preparatele bunicii mi-a dat bătăi mari de cap în viața de adult. Și… încă o mai face 🙂 .
De ce julfa este o prăjitură unicorn pentru multe gospodine?
Julfa, prăjitura de post (dacă biscuiții și napolitanele adăugate nu conțin lactate) specifică sărbătorii de Crăciun, este un preparat complex, în mai multe etape.
Durata de preparare este destul de mare, aluatul pentru turte, pregătirea seminței și adunarea caimacului fiind acțiuni ce necesită timp.
Pregătirea pentru servire, adică alternarea caimacului cu turtele înmuiate în „laptele de buhai” rezultat după colectarea ingredientului principal al cremei este o etapă ce necesită migală, în funcție de vasul folosit (durează mai mult așezarea julfei pe un platou decât într-o caserolă, bol sau farfurie adâncă).
Un mare impas întâlnit în timpul preparării acestei prăjituri este caimacul. Colectarea acestuia necesită multă grijă și atenție. Fiecare moment de la alegerea seminței este o dovadă de dedicare și implicare și influențează rezultatul. Coacerea trebuie să fie perfectă pentru un gust cât mai plin. Consistența cremei este un element ce definește punctul forte al acestei prăjituri, cantitatea de zahar fiind o amenințare pentru perfecțiunea acesteia. Adăugarea unei cantități prea mari de zahar poate duce la un preparat apos. De asemenea, adăugarea unei cantități prea mari de nucă, biscuiți sau napolitane poate dăuna consistenței cremei. Caimacul ar fi absorbit de către ingredientele adăugate, crema devenind uscată, aroma cânepii – ingredientul de rang înalt al prăjiturii – fiind înlocuită de aromele abia adăugate. Atenție! Dacă se adaugă stafide ar trebui ținute înainte în apă. Julfa trebuie să fie cremoasă, nu uscată și fără umplutură.
Julfa – prăjitură specifică Crăciunului
Unul dintre deliciile copilăriei era julfa. Această prăjitură specială, cu aromă mistică și semnificații speciale pentru fiecare creștin, a rămas în sufletul meu datorită gustului inedit și a multitudinii de arome ce o alcătuiesc.
Astăzi, trăiesc prepararea julfei ca pe un exercițiu de răbdare, ca pe un act de dăruință făță de gustul copilăriei, rafinat de inovația tânărului adult. Perseverez, adaptez și prepar julfa cu mai mult respect pentru inedita rețetă, analizez și admir procesul de transformare a ingredientelor și mă delectez cu satisfacția micului artist, creator de prăjitură delicioasă. Menținerea echilibrului consistenței și gustului cu prezența discretă a aromelor este un rezultat demn de urmărit. Julfa este un preparat gustos și merită dedicare pentru a-l obține la cel mai gustos nivel.
Ingrediente:
- faină de grâu (eu folosesc 1kg pentru prepararea turtelor de julfă)
- sămânță de cânepă (1kg)
- nucă
- biscuiți (îi prefer pe cei cu ciocolată, dau o dulceață și o aromă în plus preparatului)
- napolitane
- cacao
- esențe (eu prefer de lămâie și vanilie, dar poate fi folosită și cea de rom)
- nucă de cocos
- stafide
Pregătirea turtelor de julfă:
Turtele de julfă se prepară dintr-un aluat doar din apă, făină și sare. Aluatul se taie, se întind foi subțiri și se coc. În copilărie, bunica făcea aceste turte pe plită și le lăsa la uscat pe sobă. Astăzi, fac aceste turte pentru julfă folosind cuptorul și încerc să recreez cu stângăcie forma și dimensiunile aluatului pe care îl modela bunica.
După coacere și uscare foile de julfă trebuie rupte (bucățile pot fi inegale), așteptând aromele și crema care să le îmbrace în gustul unic al acestei prăjituri.
Pregătirea cânepei și adunarea caimacului
Sămânța de cânepă trebuie coaptă. Aceasta se pune într-un ceaun și se menține pe foc până când i se schimbă culoarea. ❗ Trebuie mestecat constant și evitată arderea seminței. Aroma cânepei (și culoarea) este indiciul care ne transmite că această etapă este gata.
După răcire, sămânța de cânepă coaptă trebuie măcinată. Pentru această etapă folosesc o mașină de măcinat (sare, zahar, piper).
Odată măcinată, cânepa trebuie spălată cu apă călduță. Și nu doar spălată, ci frecată cu o lingură până când toată substanța din sămânță este transferată în apă. Pentru o mai bună extragere a miezului cânepei este recomandată folosirea mai multor „ape”.
❗ Pentru filtrarea apei pe care o punem la fiert ca să obținem caimacul este util să folosim tifon sau o sită foarte măruntă. Apa nu trebuie să conțină bucăți de sămânță (coajă) pentru că i-ar strica consistența cremoasă.
Câtă apă trebuie să folosim? Depinde de noi. Depinde de cât caimac vrem să adunăm (cu cât presăm și frecăm mai bine sămânța măcinată, cu atât avem șanse mai mari), dar și de câtă apă avem nevoie pentru înmuierea turtelor de julfă de care am pomenit mai sus.
Apa rezultată din frecarea sămânței de cânepă se pune într-o oală inox la foc mic. Atunci când aceasta începe să fiarbă ( ❗ nu trebuie să clocotească pentru că distruge caimacul) deasupra apei vor începe să se ridice bucăți de caimac pe care trebuie să le adunăm într-un bol cu o paletă.
❗ Pentru o cantitate satisfăcătoare de caimac este important să cumpărăm sămânță de calitate. De preferat ar fi să o gustăm atunci când o achiziționăm ca să ne asigurăm că nu este seacă. Dacă sămânța este prea măruntă și cantitatea de caimac va fi mică, deci este de preferat cânepa mai mașcată.
„Laptele de buhai”, așa cum numea bunica apa rămasă după colectarea caimacului, va primi aromele dorite prin adăugarea esențelor și a zaharului. Apoi, va fi turnat peste turtele de julfă rupte și lăsat să pătrundă în acestea. Nu trebuie să rămână deloc apă, turtele trebuie să o absoarbă pe toată.
În bolul sau oala în care am colectat caimacul adăugăm zahar, cacao, esențe, biscuiți, nucă, napolitane (nuca, biscuiții și napolitanele trebuie măcinate) și stafide. Mestecăm până când se formează o cremă gustoasă. Cantitatea de cacao se adaugă în funcție de nuanța pe care vrem să o dăm prăjiturii. ❗ Dacă adăugăm prea multă nucă, biscuiți sau napolitate putem acoperi gustul cânepei.
Pregătirea julfei pentru servire
Pentru a putea servi julfa trebuie să îmbinăm caimacul cu turtele moi și aromate. Putem așeza în farfurii adânci, boluri sau să îi oferim o formă mai festivă folosind un platou pentru tort (de preferat cu capac).
Așezarea se face în straturi. Eu le alternez începând cu un strat de caimac, apoi unul de turte și tot așa până la înălțimea dorită. Sigur, ultimul strat este tot din caimac pe care nuca de cocos presurată amintește de zăpada specifică sezonului în care se face această prăjitură gustoasă.
Ambition… (în formă fizică) în bucătărie!
Această rețetă mă provoacă an de an. Și, an de an, ajung tot mai aproape de perfecțiunea dorită. O înțeleg tot mai bine cu cât o prepar mai des. Ambition! Pas cu pas reușesc să îmbunătățesc rezultatul.
Anul acesta voi încerca să duc această rețetă unicorn la alt nivel. Mă voi lăsa inspirată de suporturile pentru prăjituri cu 3 etaje pe care le pot comanda de la magazinul Dajar. Fac parte din categoria Ambition… exact ce îmi doream în bucătărie! Probabil voi găsi multe alte produse pentru casă și bucătărie accesând magazinul online Dajar, transformând mulți alți unicorni în mese gustoase împreună cu persoanele dragi.
Doar eu am (această) rețetă unicorn? Este câte o rețetă unicorn pentru fiecare bucătar? Apelez la Ambition…, așa pot afla răspunsul.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2021.
Distribuie pe:
Categorii:Oameni și povești
Bookmymind 
Lasă un comentariu