[…] Singurul fel în care pot deveni cineva este să trăiesc într-o lume reală, substanțială: o lume care nu urmează ordine, care este la fel de încăpățânată și independentă pe cât voi fi eu. Nu pot deveni o fată întreagă decât într-o lume care opune rezistență; un loc care mă face să lupt pentru ce vreau.

Autor: Sarah Porter

Număr pagini: 336

An apariție: 2017

Editura: Nemira

Traducere: Mihaela Sofonea

Titlul original: Vassa in the night, 2016

Sarah Porter locuiește în Brooklyn și este scriitoare, pictoriță și profesoară. A scris trilogia „Lost Voices”: „Lost Voices” (2011), „Waking Storms” (2012) și „The Twice Lost” (2013). A mai publicat „Tentacle and Wing” (2017), „When I Cast your Shadow” (2017) și „Never-Contented Things” (2019).

„Vassa și Noaptea” este prima carte scrisă de Sarah Porter pe care o citesc. Ideea cărții este interesantă și captivantă, dar traducerea și editarea fac ca lectura să fie destul de anevoioasă și să își piardă din farmec.

Vassa este o fetiță ce rămâne fără mamă la o vârstă fragedă, tatăl abandonând-o câțiva ani mai târziu. Vassa rămâne alături de mama vitregă, femeie cu care tatăl fetei a mai avut un copil, cam în aceeași perioadă în care s-a născut și Vassa. Da, tatăl Vassei a dus o viață dublă. Sora vitregă nu îi este Vassei o prietenă atât de apropiată pe cât ne-am aștepta. Mai degrabă Vassa are susținere din partea surorii neînrudite prin sânge, a fetei pe care mama vitregă o are cu un alt bărbat.

Frumusețea acestei povești constă în misticismul și fantezia pe care cartea le conține.

– Ei bine, atunci ce crezi că sunt?

„O pacoste, poate?” Îmi vine în minte un șuvoi de replici sarcastice, dar este suficient de supărată, așa că decid că nu este momentul.

– O păpușă magică. De la mama. Însă nu recunosc partea stânjenitoare: că uneori mă întreb dacă nu mai este vie o fărâmă din Zinaida, în adâncul micului piept al lui Erg. Păpușa a prins viață în același moment în care a încetat să bată inima mamei, așa că bănuiala nu este atât de dementă.

Mama Vassei era o femeie specială. Din mai multe puncte de vedere. Din păcate, aceasta era bolnavă și știe că viața i se va termina curând. Înainte să părăsească această lume, îi oferă Vassei o mică păpușică din lemn și o pune să promită că va avea mare grijă de ea. Acest mic dar este foarte special. Atunci când mama Vassei a murit, păpușa a prins viață. Putea face mult mai multe lucruri decât să vorbească și să mănânce.

La început, Erg, păpușa specială a Vassei, nu face lucruri prea bune. Îi este o prietenă apropiată fetei și singura amintire a mamei sale. Însă, furtul obiectelor surorilor Vassei este una dintre îndeletnicirile care îi cauzează probleme fetei. Vina pentru dispariția obiectelor cade asupra Vassei, existența lui Erg fiind secretă față de oricine altcineva.

Fantezia și farmecul acestei povești nu constă doar în posibilitatea păpușii de a face lucruri incredibile. Descoperim treptat că pe planetă nu există doar oameni. Avem indiciul acesta încă de la începutul cărții, de când aflăm de fragmentarea Nopții și de capturarea anumitor părți din aceasta. Copiii captivi ai Nopții vor fi din nou întâlniți în poveste, chiar vor avea nevoie de ajutor. Noroc de Vassa. Fata are un destin special, pe care îl descoperă într-o noapte fatidică.

Conștiința Nopții este un infinit moment înstelat, etern și curgător. Prin urmare, nu era nicio surpriză că fusese năucită cu atâta ușurință. Fără a înțelege ce se întâmplă, Noaptea se lăsă păcălită cu același truc în zece locuri, toate în același timp. Zece bătrâne înfingeau stele de aur în pleoapele a zece bărbați goi pe dinăuntru. Frânturi de Noapte deveneau copii pierduți, mergând pentru totdeauna pe motociclete identice, în parcări aidoma, din orașe risipite. Noaptea zăbovea oricunde îi vedea. Sperând că într-o zi îi va aduce acasă.

Sperând că vor putea fi cu toții laolaltă din nou. Reîntregindu-se și împărțind aceleași stele.

Ciuda surorii vitrege este mare. O acuză pe Vassa pentru furtul multor obiecte preferate. Cum noaptea dura mult mai mult decât era normal, să rămâi fără becuri în mijlocul întunericului este o adevărată situație de criză.

În lumea noastră, nu ar fi o situație atât de dificilă. Totuși, în lumea Vassei să trebuiască să cumperi ceva după miezul nopții, nu îți oferea opțiuni. Exista un singur magazin deschis, iar acesta avea un regim și niște reguli total speciale. Chiar și aspectul era descurajant pentru potențialii clienți. În parcarea magazinului tronau pe țepușe capetele clienților care au încercat să fure.

Vassa este provocată să meargă după becuri. Ea nu a spus niciodată că Erg există și că fură, dar nici nu a recunoscut cum că ea ar fi autoarea acestor mici infracțiuni. Această situație face ca achiziția becurilor să devina o mărturisire sau o dezvinovățire. Totodată, chiar și o metodă de a o ucide, manevrată de sora ei.

Plecarea din magazin avea, până și pentru Vassa, șanse foarte mici de realizare. Nu putea merge fără Erg, iar certitudinea că păpușa va fi cuminte, nu putea exista.

Normal că Vassa are probleme. Normal că este acuzată de furt de cele două mâini umblătoare din magazinul magic. Dar reușește să își păstreze viața? Primește condamnarea la moarte direct sau mai are vreo șansă de redresare? Care este explicația pentru existența acestor magazine și cum a prins Erg viață?

În timpul petrecut în magazinul groazei, Vassa își răspunde la multe întrebări. Întrebări pe care le-a avut dintotdeauna sau pe care și le-a pus acum, pentru prima dată. Vassa descoperă că există mult mai multe lucruri decât știa și decât își imagina. Înțelege mai multe despre ea, despre mama sa și despre tot ce o înconjoară.

Dacă va reuși Vassa să se întoarcă acasă de la cumpărăturile extrem de periculoase vă invit să aflați citind „Vassa și Noaptea”.

Categorii:Cărți, Recenzii, Sarah Porter

Etichete:book my mind, bookmymind, carte, editura nemira, fictiune, literatura, literatura contemporana, recenzie, recenzie bookmymind, Recenzii, Sarah Porter, vassa si noaptea