Mi-am început viața așa cum, fără îndoială, o voi sfîrși: în mijlocul cărților. În biroul bunicului meu erau împrăștiate peste tot; și era interzis să le ștergi de praf mai mult de o dată pe an, înainte de începerea școlilor, în octombrie. Nu știam încă să citesc, dar le veneram deja, aceste pietre druidice: drepte sau înclinate, stivuite precum cărămizile pe rafturile bibliotecii sau împrăștiate cu noblețe ca niște alei manhire, simțeam că prosperitatea familiei depindea de ele. Semănau unele cu altele, mă zbenguiam în mijlocul unui mic sanctuar, înconjurat de monumente îndesate, străvechi, care mă văzuseră născându-mă și care mă vor vedea murind și a căror permanență era chezășia unui viitor tot atît de liniștit ca trecutul. Le atingeam pe ascuns, ca să-mi cinstesc mîinile cu praful lor, dar nu prea știam ce să fac cu ele;
Jean-Paul Sartre, Cuvintele
Distribuie pe:
Categorii:Citate
Bookmymind 
Lasă un răspuns