Într-o gară mică (recenzie)

Autor: Sidonia Drăgușanu

Editura: Hyperliteratura

Număr pagini: 245

An apariție: 2017, Timișoara

„Într-o gară mică”(1934) a fost romanul de debut al Sidoniei Drăgușanu, fiind urmat de „Jurnalul Aurorei Serafim”(1957), „Una dintre noi e de prisos”(1947), „Doamna cu ochelari negri” și nenumărate piese de teatru, articole și povești pentru copii. Chiar dacă vârsta m-a împiedicat să cunosc aceste opere la timpul lor, citind despre Sidonia Drăgușanu nu pot să nu observ că nu a fost doar o persoană care a scris frumos, ci și o persoană deosebită. Poate vremurile în care aceasta și-a oferit lumii talentul, sau chiar oamenii care s-au schimbat de-a lungul anilor, au estompat succesul unei „voci” ce merita să fie auzită chiar și după plecarea sa din această lume.

Mai multe informații despre Sidonia Drăgușanu, opera și viața ei, dar și despre cum puteți intra în posesia cărților scrise de aceasta găsiți aici sau pe pagina de facebook.

Cartea „Într-o gară mică” a fost scrisă în anul 1934 și a fost premiată de Editura Cugetarea pentru „cel mai frumos roman de adolescență”. Chiar dacă vremurile s-au schimbat, această carte rămâne actuală, iar parte din personalitatea frumoasă a Sidoniei se poate întrezări în personajele sale.

Personajele principale ale cărții sunt Luiza și Dudu, două adolescente care se cunosc în tren, după ce Dudu o vede pe Luiza luând trenul dintr-o gară foarte mică, dintr-o localitate despre care Dudu nu învățase la școală.

Personalitatea lui Dudu ne este detaliat descrisă încă de la început, iar curiozitatea și bunătatea acesteia nu doar că îi sunt de ajutor Luizei încă dinainte ca cele două să se cunoască, dar este și factorul declanșator al prieteniei lor.

Destul de ciudată e în fond fata asta, în care mi-am pus eu toate nădejdile de prietenie. O prețuiesc mai mult pentru ceea ce îi bănuiesc, decât pentru ceea ce se vede.

Prietenia dintre cele două s-a legat aproape instantaneu, ajungând să fie ca două surori. Ca și cititor adult alături de aceste fete poți retrăi anii de liceu, emoțiile și nostalgia etapei necunoscute ce urmează după examenul de bacalaureat. Totul este povestit cu naturalețe și farmec, iar evoluția celor două protagoniste este exemplul de tovărășie pe care toate îl visăm.

Mă gândeam înainte că nu este cu putință să regret vreodată că n-am să mai fiu obligată să rezolv ecuații și să scot rădăcini pătrate, că nu se poate să regret că nu-mi continui somnul de dimineață, că mă scol iarna, pe întuneric, din patul cald, că nu pot citi o carte când vreau, că nu pot vedea un spectacol, pentru că a doua zi am școală și e greu să-ți dezlipești ochii dimineața când somnul e mai bun, când nu l-ai început devreme.

Dincolo de povestea oarecum clasică de prietenie dintre două fete de liceu, cartea surprinde prin particularitățile acesteia. Dudu și Luiza fiind destul de diferite; una este ca o carte deschisă, cealaltă o adevărată enigmă.

Cum poți să placi pe cineva fără să știi aproape nimic despre persoana respectivă? Ne poate arăta Dudu acest lucru, prin grija și dragostea pe care i-o poartă Luizei, chiar și atunci când vede că aceasta are o latură secretă, pe care o împărtășește doar jurnalului ei.

-Despre mine, Țuluc, Luiza știe tot, eu nu știu despre ea decât că-i singura mea prietenă și că țin la ea mai mult decât la toate prietenele mele la un loc.

Întâi pe tine te iubesc, Țuluc, și apoi pe Luiza.

Această relație specială rezistă chiar și la distanță, fetele scriindu-și în perioada în care, din necesitate, au fost despărțite. Dudu și tatăl său au acceptat-o și îndrăgit-o atât de mult pe Luiza, încât au dorit ca aceasta să rămână alături de ei și după terminarea liceului, fiind un sprijin pentru aceasta atunci când părinții s-au împotrivit.

Mentalitatea acelor vremuri este descrisă fără a fi apăsătoare sau atât de învechită încât să nu o regăsim în zilele noastre. Sidonia Drăgușanu a creat o operă, din punctul de meu de vedere, nemuritoare.

Prietenia fetelor trece prin cea mai grea încercare atunci când Luiza se îmbolnăvește, iar Petru, doctorul care o trata, atinge inimile celor două adolescente, făcându-le să îl iubească.

Iubirea scoate deopotrivă ce e mai frumos și ce e mai urât dintr-un om. Dudu și Luiza trebuie să lupte pentru dragostea bărbatului care le stăpânește inima, dar dacă Dudu este directă și sinceră cu Luiza, iar Luiza își împărtășește gândurile doar jurnalului său, cum poate afla Dudu adevăratele ei intenții? Și mai presus de atât, pe cine iubește de fapt Petru?

Luizo, Luizo, suntem la o vârstă când dragostea ne pândește și ne dă târcoale, ca pojarul. Și vaccinul nu vrea nimeni să-l facă, pentru că dacă scapă cineva de boala asta, trăiește fără să trăiască.

Deznodământul acestui trio amoros vă las să îl aflați citind această minunată carte. Pot doar să vă spun că merită să aflați finalul poveștii, impresiile Luizei, dar și preferințele lui Petru.

Recomand această carte, mai ales în aceste vremuri încordate în care trăim. Am simțit această lectură ca pe o gură de aer proaspăt după câteva săptămâni de stat în casă, ca pe o întâlnire cu o prietenă dragă, pe care am uitat-o în adâncul inimii. Ador stilul Sidoniei Drăgușanu, și cu riscul de a mă repeta, regret că aceste cărți nu ajung în listele de lectură ale liceenilor români (măcar români). Aș fi citit aceste cărți cu aceeași plăcere acum zece ani și cu siguranță oricine poate avea ceva de învățat din aceste rânduri pline de suflet și pasiune.

3 gânduri despre „Într-o gară mică (recenzie)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.