Misterele Londrei 1. Gentilomii Nopții (recenzie)

Autor: Paul Féval

Număr pagini: 285

An apariție: 2015

Editura: Litera, București

Traducere: Vlad Mușatescu și Lazăr Cassvan

Titlul original: Les Mystères de Londres 1. Les Gentilshommes de la nuit (1844)

Sărmana înțelepciune! Biet pretext! Există un singur moment când poți fi fericit. Dacă-l lași să treacă, spunând: nu-i încă timpul sau orice altă nerozie, diavolul se amuză și-și vâră coada.

Paul Féval a trăit între anii 1816 și 1887 și a fost unul dintre cei mai prolifici autori francezi de romane-foileton (foileton – reprezintă un format editorial prin care o operă literară mai lungă este publicată în fragmente secvențiale mai mici) din secolul al XIX-lea. Printre romanele de succes ale lui Féval se numără: „Lupul alb” (1843), „Cocoșatul” (1857) și „Jean Diable” (1862). Cel din urmă a fost primul thriller polițist modern.

Primul volum din „Misterele Londrei” ne face cunoștință cu „lumea bună” și „importantă” a societății. Ne sunt prezentați aristrocați, duci, prințese, contese, dar și hoți, cerșetori, imorali și criminali.

Ceea ce aflăm nu face decât să ridice mai multe întrebări. Gentilomii Nopții este de fapt o organizație periculoasă și secretă, ce „trage sforile” societății londoneze și „trăiește” din furturi și alte ilegalități.

Mizele sunt mari, dar încă străine de ochii cititorului.

Susannah (fata spânzuratului)

Ceea ce pare a fi un act de binefacere, salvarea lui Susannah de la moarte, este de fapt o altă conspirație din care organizația obține foloase. Va reuși Susannah să își ducă rolul până la capăt sau dragostea ei pentru Brian o va face să dea cu piciorul bogăției primite ca urmare a șaradei al cărei personaj principal este ea, Lady B.?

Marchizul Rio-Santo

În cel privește pe Rio-Santo, el iubea pătimaș și fulgerător. Pasiunea lui ardea prea iute ca să dăinuie. Aruncă la picioarele tinerei Lady Ophelia inima lui sinceră, geniul o clipă îmblânzit, întreaga lui ființă, mai mult decât întreaga lui ființă, căci îi făgădui viitorul. Dar Rio-Santo, dacă nu mințea niciodată, se înșela, vai! adesea. Se dăruia fără rezerve iubirii, ca și copiii care-și dăruiesc jucăriile tovarășilor de joacă, pentru că apoi să le ia înapoi. Rio-Santo lua astfel înapoi tot ceea ce dăruise iubirii. Și, ca și copiii de care am vorbit, nu avea nici o remușcare, deoarece era întotdeauna de bună-credință. Cum ar spune unii poeți, era o fire vrednică de ridicat în slăvi.

Dar să vă ferească Dumnezeu, domnișoarelor și doamnelor, să vă iasă în cale Rio-Santo!

Marchizul Rio-Santo este unul dintre cele mai controversate personaje din societatea londoneză. Faima și bogăția marchizului l-au transformat într-un oaspete foarte râvnit, iar sexul frumos este mereu cucerit de șarmul bărbatului.

În primul volum putem doar întrezări puterea pe care o deține marchizul.

Chiar dacă are o grămadă de femei la picioare, interesele lui Rio-Santo (pe care le aflăm mai târziu) îl fac să își dorească un mariaj cu una dintre puținele femei care nu nutresc sentimente de iubire pentru el. În paralel, îl urmărim cum îi declară dragoste contesei (Lady Ophelia) pe care trebuia să o ia de soție, dar s-a răzgândit și și-a retras cuvântul într-un mod atât de onorabil încât au rămas în relații de „prietenie”.

Rio-Santo își plecă fruntea sub acest reproș. Încercase minciuna și minciuna îi stârnea rușine și dezgust, lui, omul căruia crima nu-i inspira, poate, repulsie. Între el și contesă existau nu numai nenumărate secrete de dragoste, ci și o mare taină de altă natură. Dacă ar fi fost dezvăluită, această taină l-ar fi împiedicat pe Rio-Santo să-și atingă țelurile cele mai scumpe și i-ar fi pus viața în pericol.

Ce secrete îi leagă pe Lady Ophelia și Rio-Santo, dar totuși îl fac pe acesta să se joace cu viața fragilei Mary (starea de sănătate a fetei are de suferit din cauza suferinței din dragoste: manipulată să creadă că îl iubește pe Rio-Santo, realizează că inima sa de fapt aparține fostului logodnic, dar e posibil să fie mult prea târziu pentru a mai face alegerea corectă).

Dualitatea dintre bine și rău, moral sau imoral, legal sau ilegal o vom regăsi în mai multe personaje ale societății prezentate în „Misterele Londrei”.

Bob Lantern și Temperance

„Ei, drăcia dracului! își spunea el. Mare încurcătură: o sută de lire de la Bishop, două sute de la intendent, frumusică treabă!… Dar mititica nu poate fi în același timp material pentru doctorul Moore și jucărie pentru conte. Trebuie să recunoaștem: nu-i cu putință… Și totuși i-am făgăduit-o și lui Bishop, și lipitorii ăleia de Peterson… Dacă nu mă țin de cuvânt față de Bishop, înseamnă să-mi pun pielea în saramură… dacă-l trag pe sfoară pe Paterson, înseamnă să pierd o sută cincizeci de lire… Ei, drăcia dracului!”

Acest cuplu este învăluit în mister, ca și majoritatea celorlalte personaje. Aflăm că Bob Lantern iubește banii și pe Temperance. Temperance nu știm exact cât îl iubește pe Bob, dar știm că iubește băutura. Bob este în stare de orice pentru aur, iar din aurul obținut prin tot felul de mijloace are grijă ca iubita lui să își poată achiziționa lichidul atât de important pentru ea.

Chipul lui Lantern, luminat de jos de lampa lăsată pe podea, reflecta sclipirile unei bucurii ajunse la paroxism. Mai întâi, mișcă încet aurul și-l mângâie ca pe-o femeie iubită, apoi mâinile i se preschimbară în gheare; murmură cuvinte ciudate; parcă-și frământa comoara cu degetele.

Anna și Clary

Informațiile despre aceste două surori încep să își vadă importanța atunci când cititorul realizează că viața fetelor este în pericol. Fiecare cu destinul (rolul) ei, fetele devin ținte ale organizației, libertatea și integritatea lor fiind o chestiune de timp.

Ce se afla în adâncul sufletului său, nimeni nu știa. Mergea cu pas ferm și sigur pe cărări întunecate. Mijloacele pe care le folosea erau stranii, ca să nu spunem mai mult. În ceea ce privește întrebarea dacă scopul poate să scuze mijloacele, rămâne ca cititorul să judece singur.

Primul volum este mai mult o prezentare, o introducere chiar, în lumea plină de ascunzișuri și minciuni. Localuri cu circuite închise, afaceri suspecte, răpiri, secrete, șantaj, contrabandă. Cine este în vârful organizației putem doar bănui (lucru ce ne afundă în mister), iar destinele multor personaje depind de succesul unor operațiuni ilegale și periculoase.

Abia aștept să vă povestesc despre următoarele volume (în curând voi publica și recenzia volumului 2 din „Misterele Londrei”: „Fiica Spânzuratului”).

3 gânduri despre „Misterele Londrei 1. Gentilomii Nopții (recenzie)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.